Funcția de primar general al Capitalei oferă un statut politic de excepție, transformându-l pe câștigător într-un actor cheie pe scena națională. Acesta devine, imediat după președinte, persoana cu cel mai mare număr de voturi primite direct din partea cetățenilor, beneficiind de o legitimitate substanțială și de o poziție de influență majoră.
Deși legislația prevede organizarea scrutinului în cel mult 90 de zile de la încetarea mandatului, guvernul a amânat stabilirea unei date precise. Se invocă motive administrative, însă decizia pare a fi dictată mai degrabă de calculul politic. În acest context, doar o parte dintre potențialii candidați și-au declarat public intenția de a concura, în timp ce alții evaluează încă terenul electoral.
În absența unui tur doi, câștigătorul va fi cel care reușește să obțină un nucleu stabil de aproximativ 20–25% din voturi, chiar și într-o competiție cu numeroși concurenți. Pe scena din dreapta, un candidat beneficiază de sprijinul explicit al unui fost primar, ceea ce îi oferă un avantaj semnificativ. Totuși, acest capital poate fi erodat rapid dacă coaliția de guvernare intră într-o spirală de impopularitate.
Pe partea stângă, se dezbate între a alege un nume cu notorietate dar și cu o anumită uzură publică, sau a opta pentru o figură mai proaspătă, dar cu vizibilitate mai redusă. O formațiune mai mică are, la rândul ei, o șansă dacă reușește să-și concentreze voturile pe un singur candidat și evită fragmentarea.
Un factor neașteptat îl reprezintă creșterea vizibilității primarului interimar, care, pe măsură ce alegerile se amână, își consolidează prezența publică. Dacă acesta decide să candideze și primește sprijin politic, poate deveni un jucător important, mai ales dacă negocierile pentru un candidat unic eșuează.
Patru elemente cheie vor influența cursa electorală: data alegerilor, capacitatea candidaților de a mobiliza un electorat cu prezență scăzută la vot, rezultatul negocierilor din coaliția de guvernare și controlul asupra agendei publice. Subiecte precum traficul, poluarea sau administrarea locală pot conta mai mult decât atacurile politice.
În partide, câștigarea Primăriei Capitalei are implicații majore. Un primar general poate restructura ierarhia internă, devenind o voce decisivă în stabilirea strategiilor și a viitoarelor candidați. În funcție de partid, victoria poate consolida, reînvia sau legitima o formațiune politică.
În esență, funcția de primar al Bucureștiului nu este doar o poziție administrativă, ci o rampă de lansare către influență politică națională. Câștigătorul devine un pol de putere, iar în interiorul propriului partid capătă o poziție dominantă, datorită mandatului primit prin vot direct și masiv.
Unele voci propun organizarea unor alegeri primare pentru a selecta cel mai bun candidat, încercând să evite fragmentarea votului. Această metodă, des folosită în statele democratice, ar putea aduce transparență și legitimitate procesului de nominalizare.
Pe scurt, cursa pentru Primăria Capitalei este mult mai mult decât o competiție locală – este o luptă pentru influență, vizibilitate și putere națională, iar amânarea scrutinului schimbă constant dinamica forțelor implicate.
