În contextul unui deficit de forță de muncă care depășește 600.000 de persoane, România se confruntă cu o dependență tot mai mare de lucrători străini. Companiile recurg la angajarea de cetățeni non-UE pentru a acoperi golurile lăsate de diaspora română, estimată la peste 5 milioane de persoane. Această situație a deschis calea unui discurs politic axat pe migrație, preluat de partide precum AUR.
Retorica anti-imigrație, deja consolidată în țări precum Marea Britanie, Franța sau Statele Unite, pare să capete teren și la noi. Recent, un vicepreședinte al formațiunii a incitat publicul să evite serviciile de livrare dacă curierii nu sunt români, invocând riscul „importului de muncitori necalificați”.
Specialiștii remarcă că acest tip de mesaj se bazează pe teama de pierdere a locurilor de muncă și de conflicte sociale. Deși discursul suveranist nu este încă pe deplin adaptat realităților românești, există potențial de coagulare a unor segmente ale electoratului.
Un incident recent din Baia Mare, unde muncitori români și nepalezi au intrat în conflict, a evidențiat tensiunile care pot apărea în mediile cu angajați străini. Astfel de evenimente pot consolida narativele politice anti-imigrație.
Pe de altă parte, angajatorii justifică apelul la forță de muncă străină prin stabilitatea pe termen lung pe care o oferă aceștia. Peste 141.000 de lucrători non-UE activează deja în sectoare cheie ale economiei, deși angajarea lor implică costuri și proceduri suplimentare.
Analiștii subliniază că AUR se află într-o perioadă de relativă invizibilitate publică, iar tema migrației ar putea readuce partidul în centul atenției. Cu toate acestea, lipsa unor propuneri concrete și calitatea slăbă a opoziției pe care o fac rămân puncte vulnerabile în strategia formațiunii.
În concluzie, deși retorica anti-imigrație a funcționat în alte țări, impactul ei în România va depinde de modul în care va reuși să se conecteze cu temerile și realitățile locale.
