În contextul actual al politicii românești, o serie de observații critice au fost adresate clasei politice, cu accent pe gestionarea crizei bugetare. Printre personalitățile vizate se numără un fost prim-ministru, descris ca fiind profund nepopular și incapabil să manipuleze instrumentele specifice jocului politic, cum ar fi ipocrizia și fățărnicia.
Potrivit unui comentator cunoscut, acest politician ar fi fost adus în prim-plan cu sprijinul unui fost lider al partidului, fiind implicat în adoptarea unor acte normative controversate. Imagistica folosită îl prezintă ca un prădător lacom și feroce, ambiționând să preia conducerea partidului său pe termen lung. Lipsa de credibilitate și neputința de a convinge sunt punctele slabe evidențiate în discuție.
Paralel, situația economică a țării a fost comparată cu perioada anilor ’80, atunci când datoriile externe au condus la un colaps financiar. Se remarcă faptul că, similar cu acea epocă, guvernele din ultimele decenii au acumulat datorii masive, amânând problemele structurale prin împrumuturi succesive. Astfel, povara crizei revine cetățenilor obișnuiți, în timp ce elitele politice par să rămână protejate.
De asemenea, se subliniază imposibilitatea reformei interne a partidelor majore, o problemă asemănătoare cu cea a partidului unic din trecut. În loc să se auto-corecteze, aceste formațiuni par să perpetueze mecanisme de putere și afaceri obscure, fără perspective reale de schimbare. Întrebarea care rămâne este cum pot fi eliminate astfel de practici fără presiune externă sau intervenție publică semnificativă.
