În Uniunea Europeană, taxele pe produse precum țigările, alcoolul și combustibilul reprezintă o parte semnificativă din veniturile statelor. Aceste impozite, denumite adesea „taxe comportamentale”, nu doar că descurajează consumul excesiv, dar contribuie și la finanțarea sistemelor de sănătate și a politicilor de mediu.
În unele țări, cum ar fi Suedia, accizele pe alcool sunt atât de mari încât statul controlează distribuția prin monopoluri. Magazinele de specialitate, precum Systembolaget, adoptă o abordare strictă, evitând promoțiile și încurajând consumul responsabil. În Irlanda, un pachet de țigări poate costa până la 18 euro, din care majoritatea reprezintă taxe.
Totuși, pe măsură ce obiceiurile nesănătoase devin mai puțin răspândite, guvernele se confruntă cu o scădere a veniturilor. Consumul de tutun și alcool a scăzut în ultimii ani, iar tranziția către mașini electrice va reduce încasările din taxele pe combustibili fosili.
Unii critici susțin că aceste impozite afectează disproporționat persoanele cu venituri mici, care alocă o parte mai mare din bugetul lor pentru astfel de produse. De asemenea, în contextul pieței unice europene, cetățenii pot călători în țări cu taxe mai mici pentru a-și procura bunurile dorite.
Viitorul acestor venituri fiscale rămâne incert. Autoritățile explorează noi surse, cum ar fi taxele pe produsele zaharoase sau pe emisiile de metan din agricultură. Întrebarea care rămâne este: cât de mult pot guvernele să se bazeze pe taxarea vicilor într-o societate care evoluează spre obiceiuri mai sănătoate?
