Ministrul Justiției, Radu Marinescu, a afirmat că nimeni nu dorește conflicte între categorii profesionale, ca reacție la poziția fermă exprimată de Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) cu privire la modificările planificate în sistemul de pensii speciale. Declarația a venit în contextul în care CSM a criticat măsurile guvernamentale, etichetându-le ca abuzive și amenințătoare la adresa independenței justiției.
Marinescu a subliniat că inițiativa de reformare a plecat de la necesitatea îndeplinirii unor angajamente din Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), esențiale pentru accesarea fondurilor europene. El a menționat că au fost efectuate analize și dezbateri preliminare, iar propunerile formulate vor fi discutate cu reprezentanții mediului juridic înainte de a fi transformate în proiect legislativ.
Ministrul a respins ideea că reforma ar „distruge sistemul”, susținând că aceasta este necesară și va fi realizată cu respectarea principiilor statului de drept. El a recunoscut, totuși, că este imperios necesar un dialog autentic cu magistrații, iar propunerile actuale reprezintă doar o bază de discuție, nefiind încă un act normativ definitiv.
Pe de altă parte, CSM a emis un comunicat în care exprimă profunda îngrijorare față de modul în care este abordată problema. Consiliul consideră că măsurile anunțate – incluzând majorarea vârstei de pensionare, creșterea vechimii minime și reducerea cuantumului pensiilor – subminează securitatea juridică și încalcă principiul așteptării legitime. Acestea vin la scurt timp după o altă reformă semnificativă adoptată recent, ceea ce, conform CSM, creează instabilitate și incertitudine în rândul magistraților.
Premierul a prezentat, în linii generale, noile propuneri, care prevăd că pensiile magistraților să nu depășească 70% din ultimul salariu net, iar vârsta minimă de pensionare să fie stabilită la 58 de ani, față de media actuală de 48 de ani. Aceste modificări sunt motivate și de necesitatea alinierii la practicile europene.
Dezbaterea publică reflectă tensiuni semnificative între puterea executivă și cea judiciară, cu implicații profunde asupra reformei sistemului de pensii și a relațiilor instituționale.
